Mituri versus realitate în consumul cărnii de pui
- Categorii: Articole, Opinia specialiștilor
Într-o lume în care informația ne copleșește, ne întoarcem mereu la opiniile specialiștilor. Astăzi, doamna dr. Irina Costache, medic pediatru, ne vorbește despre miturile consumului de carne și ne ajută să privim rațional și lucid un subiect tratat cu multă emoție: cum știm ce e sigur pentru consumul celor mici?
Mituri versus realitate în consumul cărnii de pui
Există oameni preocupați de carnea pe care noi o consumăm și am avut ocazia, încă de anul trecut, să mă conving de acest lucru. Într-o lume a vitezei, un grup de oameni gospodari s-a gândit că poate e timpul să ne întoarcem la ce au avut dintotdeauna bunicii noștri: curtea plină cu dragoste, păsări crescute lent, fără să primească vreodată antibiotice sau hormoni (unul dintre cele mai întâlnite mituri atunci când părinții încep diversificarea și se întreabă ce sursă de carne de pui ar fi mai potrivită pentru copilul lor).
Cum s-a născut mitul hormonilor? În 1985, remarcând tot mai multe fete care au dezvoltat semnele clinice ale pubertății precoce și examinând mai multe mostre de carne în care s-au găsit estrogeni, trei cercetători din Porto Rico au publicat un articol ,,suspectând faptul că există o legătură între dietă și pubertatea precoce”. Deși nimic din ce au relatat nu a fost susținut ulterior de alte studii publicate, inclusiv faptul că, în realitate, semnele pubertare nu au fost observate mai devreme decât în cazul generațiilor anterioare, mitul s-a rostologolit rapid în spațiul public.
Hormonii sunt substanțe chimice care se eliberează în mod fiziologic, în fluxul sanguin, de către organele producătoare de hormoni din corpul tuturor oamenilor și animalelor. Ca urmare, hormonii steroizi produși de oameni și animale sunt în mod constant evacuați în mediu, în formele lor active. Există o preocupare a populației în ceea ce privește nivelele de hormoni care se pot găsi în mediu sau în alimentele de consum. Steroizii există și au fost întotdeauna prezenți în mediul înconjurător, iar creșterea numărului populației și producția intensivă de animale necesare pentru hrănirea populației ar putea duce la eliberări concentrate de hormoni în valori din ce în ce mai mari. Hormonii steroizi se găsesc în mediul înconjurător și în plante, fitoestrogenii fiind compuși estrogeni găsiți în fructe, legume, fasole, mazăre și cereale (Swyers, 2011).
Oricât de mulți estrogeni naturali ar conține carnea, prin legumele sau fructele consumate, producția naturală, zilnică, de astfel de hormoni, depășește și de 1000 ori în cazul testosteronului sau estrogenilor la un copil, prin ingestia acestora (copiii având cea mai mică producție de hormoni sterolici în comparație cu adulții). S-a demonstrat, în plus, faptul că la primul pasaj hepatic din cadrul digestiei obișnuite, 90% dintre hormonii sterolici aduși prin hrană se inactivează. Acest lucru a fost demonstrat în legătură cu îngrijorarea legată de administrarea produselor lactate bogate în steroizi naturali de la vacile gestante, nicidecum legate de consumul de carne de orice fel.
Hormonii care ar putea fi utili unui pui să crească NU sunt, însă, în mod decisiv, steroizii, ci hormonii de creștere, care sunt de natură proteică și nu derivați sterolici. Ca și insulina, hormonii proteici sunt complet DIGERAȚI dacă sunt administrați pe cale orală, de aceea administrarea trebuie făcută doar pe cale injectabilă. În cazul diabetului zaharat, însă, nu s-a putut folosi niciodată o altă cale pentru administrarea insulinei, tocmai din acest motiv. Astfel, pentru ca un pui să crească ajutat de un hormon de creștere (care este întotdeauna proteic) ar trebui să fie injectat zilnic, de doua ori pe zi, ceea ce este IMPOSIBIL din punct de vedere logistic, dincolo de faptul că este ILEGAL din 1950 în toată lumea. Din punct de vedere financiar, ar fi o investiție care ar duce prețul cărnii de pui dincolo de orice valoare suportată de piața de desfacere. Este adevărat că puii nu mai arată ca în urmă cu secole, dar acest lucru se datorează evoluției în ceea ce privește sistemele de respirație/aerisire, nutriției, condițiilor de îngrijire, atenției veterinarilor, toate contribuind la o îmbunătățire generală a condițiilor de viață a rasei.
Puii pot fi crescuți și fără antibiotice, dezvoltând, astfel, capacitatea de răspuns a organismului uman la tratamentele cu antibiotic, atunci când este necesar. Puii fără antibiotice reduc durata oricărei terapii și cresc rezistența generală a organismului uman, contribuind la o mai bună apărare imună contra infecțiilor. În plus, știm cu toții că ne apropiem de o criză reală în ceea ce privește rezistența bacteriilor la antibiotice, iar noi clase de astfel de medicamente nu au mai fost inventate din 1980.
Introducerea cărnii în alimentația unui sugar se face destul de repede după începerea diversificării, în jurul vârstei de 6 luni. Carnea de pui este un aliment ușor de digerat și bogat în fier, un oligoelement vital, mai ales în primul an din viața unui copil. Prepararea cărnii se face întotdeauna prin fierbere, la abur sau la cuptor, evitând, chiar și la vârsta adultă, prăjirea în baie de ulei.
Am spus de multe ori că nu sunt un talent în bucătărie, asta poate și pentru că, de 13 ani, de când am devenit mamă, am avut șansa să am un adevărat pasionat lângă mine și să fiu ușor sabotată. Și dacă o singură secundă v-ați imaginat ca e vorba de soțul meu, nup, v-ați înșelat. Oricât de mult mi-aș dori, Radu nu a trecut deocamdată granița unei omlete grozave și a grătarului cu prietenii, cel mult, poate, comandă o pizza decentă. Tatăl meu, moldovean adevărat de pe lângă Piatra-Neamț, gătește cu pasiune și gust, în mod particular, pentru băieți.
Și pentru că lui Vlad îi plac lucrurile spectaculoase, bunicul îl răsfață cu rețete speciale, unele numai de el știute: de la turte pe plită, la varză a la Cluj, de la ardei umpluți la, pui pe sticlă.
Cum a făcut? În primul rând, ar fi vrut să-l facă în “casa veche” cum zice el, pentru că la noi e ușor prea modernizată aparatura și el vrea să pârlească, domne’, puiul la aragaz (avem și noi jumătate de plită pe gaz, dar ntzzz). Dar noi am insistat, ca să asist și eu. Apoi a cumpărat o sticlă ( Puiul nostru Fericit nu e o găină, așadar, pentru el, a sacrificat o sticlă de suc și nu una de bere).
Rețeta folosită e o compilație din tot ce știe tata (moldovean din Tibucani, Neamț, undeva la 30 de kilometri de Piatra-Neamț) și ce am mai citit eu, de când epoca internetului ne-a invadat pe toți.
Vă las filmul realizat împreună, înainte de marea victorie a bunicului, și anume: disparitia puiului din farfuria nepoților (toți bunicii au domne’ obsesia asta cu mâncatul sau doar ai mei părinți?).
Ne-am distrat împreună, recunosc, și a ieșit o cină gustoasă, iar băieții s-au lins pe degete. A fost o ocazie perfectă să gătim împreună (sau aproape împreună) ceva sănătos, spectaculos, dar și destul de ușor și rapid. Cu toții ne dorim să oferim mâncare sănătoasă copiilor noștri, iar mitul cărnii cu hormoni a reprezentat întotdeauna motiv de neliniște printre părinți. Sper că nu și de acum încolo, pentru că există soluții.
Mai multe materiale semnate de doamna dr. Irina Costache gasiti la: Mamica Pediatru – Irina Costache – (pediatricblog.info)”
https://www.chicken.org.au/the-hormone-myth/
https://www.chickencheck.in/blog/4-reasons-why-chickens-are-not-given-added-hormones/
Ultimele articole
