Verificați dacă le sabotați copiilor relația cu mâncarea și numărați câte DA-uri aveți la următoarele 7 întrebări (p)

La români există o obsesie pentru greutatea copilului. Să fie gras și frumos, rumen în obrăjori, să pocnească de sănătate. Nu știu dacă asta vine din sărăcia acestui popor, poate-mi ziceți voi dacă și bunicile din străinătate insistă să mai iei o bucată până te saturi să refuzi și accepți.

Am citit că s-a făcut inclusiv un studiu care arată disproporția dintre greutatea copilului și felul în care îl vede maică-sa. Aici confirm, toată viața mea am fost o ”slabă-nghețată” și mi s-a spus să pun mâna să mănânc.

Până am făcut ce mi s-a spus, după care tot slabă-înghețată am fost în ochii familiei. Cântarul însă avea altă părere. Și eu abia puteam să respir. Am suferit enorm din cauza asta, poate ați mai prins povești, dacă sunteți aici mai demult.

Cu copiii mei vreau să fac diferit. De asta, când aud că nu mai poate, zic perfect. Ai verificat cu burtica ta, ce zice? Desertul nu e mâncare și dulciuri servim dimineața, nu seara, că nici eu nu beau cafea la ora 8. Deși toată lumea știe cât îmi place. Dar nu mă mai lasă să dorm, deci abia aștept mâine dimineață.

Cam astea-s regulile noastre, să vedem acum la voi:

1. Împărțiți alimentele în bune/rele, sănătoase/prostii?

2. Aveți o listă de alimente/băuturi interzise?

3. Insistați să termine copilul tot din farfurie?

4. Lăudați copilul când a mâncat tot?

5. Folosiți expresii precum ”ai mâncat bine”?

6. Oferiți mâncare drept recompensă/retrageți drept pedeapsă?

7. Vă exprimați despre voi acuzator: ”am mâncat ca un porc”, ”m-am făcut cât o vacă”?

Câți de DA ați strâns?

Dacă vă preocupă subiectul și vreți să citiți mai multe, vă invit să descărcați acest Ghid alimentar scos de cei de la Asociația ,,Agricola Neam de Gospodari”.

E gratuit și începe cu multe insight-uri valoroase de la specialiști: nutriționiști, chef bucătar, profesori de sport și psihologi. Este a treia lor broșură: “Ghid de alimentație echilibrată și dezvoltare armonioasă”, un ghid dedicat întregii familii, cu recomandări de gătit pentru părinți și cu un plus de bun gust pentru cei mici.

Scopul principal al acestui ghid este acela: de a conștientiza modul în care stilul de viață și contextual actual ne determină să facem alegeri, cu impact pe termen lung asupra sănătății noastre. Sedentarismul, alimentația nesănătoasă și lipsa unei educații emoționale determină un stil de viață dezechilibrat, care conduce în final la anumite patologii.

L-am citit ca pe o revistă, doar că sunt informații consistente acolo, să știți. Am făcut și niște rețete din el deja. Asta a doua a avut succesul intitulat ”Când mai faci?”

A participat și tata, care s-a lăsat pozat, dar publicat doar la mâini. A zis că vrea să taie el feliile, să iasă perfecte și subțiri. Le tot cântărea, le tot povestea. A fost tare drăguț. A zis că lui îi place așa mult să facă rețete, o noutate despre tatăl meu. Și că o să mai facă, doar să-i zic exact, că el respectă la virgulă și gustă la final.

Am făcut tortilla cu salam de Sibiu și am greșit că am adăugat sare. Să nu faceți și voi. Rețeta are salam și brânză, care sunt sărate deja, nu mai e nevoie de extra. Noroc că n-am pus multă, a fost la limită.

Dacă vreți rețeta, e la pagina 23 din ghid. Și neapărat să citiți și ce scrie la începutul lui.

Și să aveți curajul de a vă transforma DA-urile în NU. Nu înseamnă să lăsați copiii să mănânce exclusiv pufuleți. La un moment dat se vor sătura. E valabil inclusiv pentru noi, pentru adulți. Urmăresc un cont de instagram care postează frecvent despre ”cum scăpăm de frica față de alimentul X”. Ce am observat e că alimentele se schimbă, dar metoda nu. Pentru că frica e aceeași.

Mâncarea nu are atribute morale. Putem contrazice asta sau putem încerca. Succes.